vanitatea ma omoara.
sunt o narcisista si jumatate.
mi-e greu cateodata sa imi percep propia imagine. am stat o luna intr-o casa in care nu exista decat o mica oglinda la baie. imi vedeam doar fatza.
drept urmare, am uitat cum arat. mergeam pe strada, ma uitam in stanga si'n dreapta in reflectii si nu ma recunosteam.
e ciudat pentru ca eu oricum nu ma vad pe mine asa cum sunt. adik.. traiesc mai mult intr-o mare fantezie, o intreaga poveste. cine sunt eu cum arat eu ce oameni am in jurul meu. cand ma plictisesc fac asta. cand sunt singura. imi imaginez ca sunt altcineva, imi imaginez ca sunt altundeva cu alti oameni. si ma joc. vorbesc, dansez singura.
dar, reflectia asta se proiecteaza si in viata reala. uneori mai uit cine sunt si cum arat. asta e ok intr-un fel, am un boost de incredere, daaaar....
un mare daaaar. o cam dau in schizofrenie. cred.
mai am o fantezie. sa imi schimb numele. in alice cred. am inceput cu blogul asta. mi-ar placea sa ma si prezint asa. e cam greu, pt ca ar trebui sa fie cineva total nou, un grup de oameni care sa nu cunoasca nici o secunda din trecutul meu. dar e cam tumultos si cam barfit si cam greu de evitat.
o sa incerc. poate iese ceva. salut, eu sunt alice ... incantata :)
2 comentarii:
hello alice... and i thought I was crazy...
glumeam. n-o interpreta ca pe un misto. mi-am dat seama ca ai putea face asta asa ca am revenit. poza aia. e mult prea tare.
Trimiteți un comentariu