azi e marti.

decor: o garsoniera spatioasa in bucuresti. el sta pe canapea si fumeaza o tigara. ea se ridica si ia de pe bar sticla de cola.

replica:
el: tata e colonel in armata.

ea se opreste, scapa din mana sticla si varsa suc peste pereti, fotoliu si parchet.

da. a fost un moment. a fost o luna. si a venit si a plecat pe neasteptate.

depresiile te fac sa iei decizii. dupa ce stai si analizezi si despici si incerci sa intelegi ce se intampla simti nevoia sa tragi o concluzie. altfel ramai cu un gust sec ca totul a fost in zadar.

dar ce faci, cand decizia care o iei contravine tuturor sentimentelor si ratiunilor tale? si mai ales, ce faci, atunci cand decizia luata iti e dovedita ca fiind falsa, chiar a doua zi?
sunt zile in care stii ca ceva bun se va intampla, trebuie doar sa ai rabdare. nu mereu am. dar in ziua cand te-am cunoscut pe tine am simtit asa ceva. am stit ca daca stau si mai astept un pic se va intampla ceva. si asa a fost.

te-am cunoscut intr-un moment in care am zis ca nu ma mai aproprii de oameni ca tine. (vezi 25 august) te-am caracterizat repede si te-am urat pentru ceea ce esti. desi, am simtit ca nu ar trebui sa fac asta. ma obisnuisem sa ma ard, iar cand am vazut ca dai anumite semne, ca ai fi dispus sa faci asta am pastrat distanta. cel mai mult mi-a placut ca m-ai lasat si ca am putut sa iti spun asta. mi-a placut ca ai ramas un pic suprins cand ti-am zis ca eu cred ca esti un om rau.

mi-a placut ca ai vrut si ca mi-ai aratat ca nu esti asa.

m-a amuzat intotdeauna cum iti calculai intrarile si iesirile din cadru. era un joc de teatru foarte copilaresc si placut. m-a amuzat intotdeauna rasul tau de gagica si cum te hlizeai de fiecare data la mine.

mi-ai aratat ca ma insel. mi-ai aratat ca inca mai pot. ai fost opusul a ce am avut pana atunci, dar cu nimic schimbat. de asta m-am indragostit.

nu te-am crezut cand ai zis ca tu o sa pleci. de fapt te-am crezut, dar nu te-am luat in seama. nu credeam ca o sa ma afecteze chiar asa tare, pentru ca nu credeam ca o sa ma lasi sa te cunosc.
stiu ca am sa cunosc pe altcineva mai devreme sau mai tarziu. dar acum imi pare rau. nu voiam sa pleci. imi placea sa ma gandesc cum o sa-mi pierd orele de curs in galeria ta si cum o sa-ti piezi tu noptile in patul meu. esti un om frumos. esti un om deschis. esti tot ce as fi vrut in momentul asta. de asta m-am intragostit. de libertatea si distanta care o pastram intre noi. de faptul ca m-ai intele si ca te-am inteles.

nu pot, degeaba incerc sa scriu ceva aici pentru ca ce s-a intamplat chiar nu pot sa spun. nici nu stiu daca vreau prea mult sa las altora momentele. cert e ca nu vreau sa te uit. nu am cum sa fac asta.

oricat de penibil ar suna asta, simt ca aici nu e pus nici un punct. e doar lasat in suspensie. o pauza de cateva mii de kilometrii si cativa ani. o sa te gasesc pentru ca niciodata nu voi inceta sa te caut.

chiar daca in urma ai lasat tot scurm, pe tine nu pot sa te urasc. e mai bine asa...

azi e marti, 25 septembrie. atunci a fost sambata, 25 august. o luna a trecut. pe simtite.